Franța

Pe scurt

Franța a deschis vânătoarea arcului la 1 iunie 1995 și a ținut regulile într-un singur ordin ministerial național, rescris în 2008 și modificat ultima dată în 2012. Ordinul cere un singur lucru fiecărui vânător cu arcul: participarea la o zi de formare ținută de federația departamentală a vânătorilor. Nu cere nimic arcului în sine, în afară de a fi întins și ținut de arcaș singur, și fixează un singur prag de vârf pentru vânatul mare.

Pentru vânătorul în vizită, ordinul are o excepție scrisă anume: un nerezident care își validează permisul de acasă pentru trei sau nouă zile poate vâna cu arcul fără ziua de formare (art. 3). Toate speciile de vânat mare sunt deschise arcului în toată țara; când și unde decide prefectul fiecărui departament.

Ce spune legea

• Arrêté-ul din 18 august 2008, art. 2: oricine practică vânătoarea cu arcul trebuie să facă dovada participării la o sesiune de formare specială, organizată de federațiile departamentale. E participare, nu examen; președintele federației eliberează atestatul (art. 6), care se arată la orice control.
• Art. 8: numai arcuri la care întinderea și menținerea se datorează exclusiv forței arcașului. Nicio cifră de forță de tragere; arbaleta și orice dispozitiv care ține coarda sunt excluse.
• Art. 9: sunt permise doar vârfurile blunt și vârfurile tăietoare, iar cele tăietoare doar la trageri care se termină în pământ. Săgețile trase în aer au pene late care nu încap nedeformate într-un cerc de 6 cm. La vânatul mare, doar vârfuri tăietoare cu cel puțin două lame și fie un diametru de tăiere de cel puțin 25 mm, fie o lungime tăietoare de cel puțin 40 mm pe lamă. Rescrierea din 2012 a renunțat la greutatea minimă a săgeții de 30 g și la interdicția lamelor articulate; nimic nu mai vorbește acum despre vârfurile mecanice.
• Art. 10–12: vârfurile de tir la țintă și cele toxice sau explozive sunt interzise; săgeata se pune în coardă numai în acțiune de vânătoare; fiecare săgeată luată la vânătoare e marcată indelebil cu numărul permisului sau, la permis străin, cu numărul validării.
• Arrêté-ul din 1 august 1986, art. 4: cerbul, lopătarul, muflonul, capra neagră și isardul, căpriorul și mistrețul pot fi trași numai cu glonț sau cu arc de vânătoare. Vânatul mare e deschis arcului la nivel național.
• Codul mediului: permisul de vânătoare nu se eliberează sub 16 ani (L. 423-11); asigurarea de răspundere civilă cu acoperire nelimitată e obligatorie (L. 423-16). Clauza de vânătoare însoțită din ordin (art. 3) lasă un începător să vâneze cu arcul dacă însoțitorul are atestatul.

Vânătorii străini

• L. 423-21: un nerezident cu permis de vânătoare eliberat în străinătate vânează în Franța după ce îl validează în condițiile aplicabile permiselor eliberate în Franța. L. 423-20: validare pentru nouă zile consecutive, o dată pe sezon, sau pentru trei zile consecutive, de cel mult trei ori; cele două nu se cumulează. Validarea se face la ghișeul unic al federației departamentale, cu permisul străin și o poliță care acoperă vânătoarea în Franța; redevența națională e de 44,50 € pe an, 31 € pentru nouă zile, 22 € pentru trei zile, plus cotizația federației.
• Arrêté-ul din 2008, art. 3: nerezidenții pot vâna cu arcul fără dovada zilei de formare. La validare anuală, ziua de formare se aplică. FAQ-ul federației naționale spune același lucru.
• Săgețile se marchează cu numărul validării (art. 12). Nimic din aceste texte nu cere o calificare de arc de acasă: L. 423-21 și R. 423-12, care enumeră actele pentru validare, nu pomenesc arcul. Pagina EBF despre Franța leagă scutirea de „un permis de vânătoare cu arcul valabil din țara lor”; art. 3 al arrêté-ului o leagă de validarea de trei sau nouă zile a permisului de vânătoare și nu pomenește arcul.
• Fără permis de acasă: L. 423-21 primește și „orice alt act administrativ care ține locul” unui permis, iar codul nu îl definește. Cealaltă cale e permisul francez prin examen (L. 423-5): certificat medical, vârsta de 15 ani și câte o ședință de pregătire teoretică și practică la o federație. Pagina examenului de pe site-ul OFB spune că nu există condiție de naționalitate; articolele citite nu pun nicio condiție de domiciliu, și niciunul nu spune că nerezidenții sunt admiși. Titularul permisului francez face ziua de formare pe arc, ca toți ceilalți.

Sezoane

Prefectul fixează datele fiecărui departament în limitele din R. 424-8: căprior, lopătar și mistreț cel mai devreme de la 1 iunie, cerb, muflon și capră neagră de la 1 septembrie, toate închise cel târziu în ultima zi de februarie; înainte de deschiderea generală, pe care R. 424-7 o așază cel mai devreme în prima, a doua sau a treia duminică din septembrie, după regiune, vânatul mare se vânează doar la apropiere sau la pândă, cu autorizare prefectorală dată titularului dreptului de vânătoare. Mistrețul poate merge până la 31 mai, cu condiții. Vânatul mic și păsările urmează deschiderea și închiderea generală a departamentului. Alsacia și Moselle nu sunt în tabelul din R. 424-7; regimul lor e separat și nu l-am citit.

Înainte de plecare

Această pagină descrie textele naționale așa cum erau la data de mai jos. Datele care contează sunt în ordinul prefectural al departamentului tău, iar validarea o eliberează federația acelui departament; întreabă-i dacă validarea temporară e disponibilă pe permisul tău, ce act de asigurare acceptă, și confirmă cu gazda că terenul are plan de chasse pentru specia pe care o vrei. Cere articolul. Verificarea finală îți aparține.