Olanda

Pe scurt

La vânătoare, în Olanda, se pot folosi numai mijloacele enumerate de Decretul activităților de mediu: puști, câini, cu excepția ogarilor, ulii și șoimi călători crescuți în captivitate, capcane de rațe, rațe și porumbei-momeală, dihori domestici, plase de vizuină și paravane. Arcul nu e pe listă, iar același articol interzice vânătoarea cât timp în teren se află orice alt mijloc apt să prindă sau să ucidă animale. Punctul de informare al guvernului numește arcul și săgeata printre mijloacele nepermise. Încălcarea regulii e infracțiune economică.

Lista națională stă în interiorul uneia mai largi. Potrivit Convenției Benelux, Belgia, Olanda și Luxemburgul pot vâna numai cu mijloacele desemnate de Comitetul lor comun de Miniștri. De la Decizia M (2025) 1 din 15 iulie 2025, acea listă cuprinde arcurile și săgețile de vânătoare pentru toate cele trei țări; înainte le cuprindea doar pentru Valonia. Lista e una maximă, nu o obligație: fiecare guvern poate păstra o listă mai scurtă, iar memoriul de motivare spune că arcul poate fi admis de acum și în restul Benelux, în măsura în care guvernul respectiv consideră de dorit. Decretul olandez, în textul în vigoare de la 11 iulie 2026, nu l-a adăugat.

Mecanismul legal

• Legea mediului și amenajării: art. 4.3 alin. 1 lit. k și l cer reguli naționale despre vânătoare și despre mijloacele de prindere sau ucidere a animalelor; art. 4.31 alin. 2 lit. b spune că aceste reguli stabilesc ce mijloace pot fi folosite la vânătoare, iar art. 4.20 lit. a, că ele pun în aplicare regulile Benelux. Art. 8.3 alin. 4 permite vânătoarea pe numai cinci specii: fazanul, iepurele de câmp, rața mare, porumbelul gulerat și iepurele de vizuină. Cervidele și mistrețul nu sunt vânat în sensul legii olandeze; se împușcă prin autorizații de gestionare a populațiilor și de combatere a pagubelor.
• Decretul activităților de mediu, art. 11.71: (1) la vânătoare nu se folosesc alte mijloace decât puștile; câinii, cu excepția ogarilor; ulii sau șoimii călători despre care se poate dovedi că au fost crescuți în captivitate; capcanele de rațe; rațele sau porumbeii-momeală care nu sunt orbiți sau mutilați; dihorii domestici; plasele de vizuină; paravanele. (2) Vânătoarea nu se exercită cât timp în teren se află alte mijloace apte pentru prinderea sau uciderea animalelor. (3) Cine se află în teren cu mijloace permise la vânătoare, sau cu alte mijloace cu care se poate vâna, e prezumat că vânează, până la proba contrară.
• Legea infracțiunilor economice: încălcarea regulilor date în baza art. 4.3 alin. 1 lit. k din legea mediului și amenajării e infracțiune economică (art. 1a pct. 3°) de tip contravențional (art. 2 alin. 4), pedepsită cu arest de cel mult șase luni, muncă în folosul comunității sau amendă de categoria a patra (art. 6 alin. 1 pct. 5°).
• Legea armelor și munițiilor: săgețile și vârfurile destinate tragerii cu arcul, prevăzute cu părți tăietoare cu intenția vădită de a putea provoca răni grave, sunt arme de categoria I (art. 2 alin. 1, categoria I pct. 5°). Art. 13 interzice fabricarea, deținerea, purtarea, transportul, introducerea în țară și scoaterea din țară a armelor de categoria I; ministrul poate acorda derogări numai pentru armată, poliție și alte servicii publice, pentru instruirea lor și pentru tranzit. Art. 55 alin. 1 prevede închisoare de cel mult nouă luni sau amendă de categoria a patra. Legea nu numește arcul însuși.
• Autorizațiile de gestionare: pentru speciile de păsări, Decretul calității mediului, art. 8.74p, enumeră mijloacele pe care le poate prescrie o autorizație, iar arcul nu e printre ele. Pentru cervide, mistreț și alte mamifere, art. 8.74r spune doar că autorizația prescrie mijloacele și, când e dată împotriva pagubelor grave, numai mijloace care evită sau limitează răul adus bunăstării animalelor. Niciun text citit nu numește arcul acolo; vezi întrebările deschise.
• Convenția Benelux, art. 4 alin. 2 și alin. 4 lit. a pct. 1°: la vânătoare se pot folosi numai armele, muniția și celelalte mijloace desemnate de Comitetul de Miniștri. Decizia M (2025) 1: art. 1 alin. 1 lit. d definește arcurile ca arcuri de mână încordate și ținute încordate numai prin forța trăgătorului; art. 2 lit. f și g permit arcurile și, la vânatul mare, săgeți cu vârfuri de vânătoare late de cel puțin 25 mm, cu cel puțin două tăișuri, fixe sau mecanice (măsurate deschise); la vânatul mic și la păsările aflate pe sol aceleași vârfuri sau vârfuri netăietoare cu efect de șoc; la păsările în zbor numai vârfuri netăietoare cu efect de șoc, pe săgeți cu penaj mărit de cel puțin 6 cm. Art. 3 interzice vârfurile de teren și de antrenament, săgețile otrăvite și explozive și orice mijloc care nu e în art. 2. Art. 4 permite fiecărui guvern să fie mai restrictiv. Memoriul de motivare adaugă că arcul era admis pentru Valonia încă din Decizia M (98) 4, că arbaletele nu sunt arcuri, că vânătoarea cu arcul e numai pentru titularii unui permis de vânătoare valabil și că o țară care alege să admită un mijloc nou trebuie să facă trimitere la decizie.
• Istoric: lista și-a păstrat forma prin trei legi: Legea florei și faunei din 2002, art. 50, Legea conservării naturii din 2017, art. 3.21, și decretul de azi. În răspunsul din 2013 la întrebările parlamentare, după ce în Friesland fusese găsit un lopătar cu o săgeată în cap, ministrul justiției a scris că folosirea arcului la vânătoare nu e permisă de legea florei și faunei, că mijlocul e nepotrivit pentru că riscul de suferință inutilă e prea mare și că nu există planuri de legalizare a vânătorii cu arcul. Același răspuns consemnează că asociația olandeză a vânătorilor cu arcul pledase pentru ea pe site-ul ei și într-o scrisoare din 27 septembrie 2011, dar nu i-o adusese niciodată oficial la cunoștință ministrului.
• Arbaleta nu e arc în sensul Deciziei M (2025) 1 și nu e pe lista olandeză.

Întrebări deschise

• Autorizațiile de gestionare pentru mamifere. Decretul calității mediului închide lista mijloacelor pentru păsări, dar nu și pentru cervide și mistreț. Dacă o provincie ar putea prescrie arcul într-o asemenea autorizație nu spune niciun text citit și nu am găsit nicio autorizație care să o facă. Legea armelor și munițiilor s-ar aplica oricum vârfurilor tăietoare.
• După decizia din 2025. Nu am găsit niciun document al guvernului olandez care să pomenească arcul după iulie 2025, iar textul decretului din 11 iulie 2026 păstrează vechea listă. Comunicatul EBF din august 2025 a anunțat decizia ca pe o recunoaștere a vânătorii cu arcul în tot Benelux; decizia însăși lasă alegerea fiecărui guvern.

Înainte de plecare

Această pagină descrie textele olandeze așa cum erau la data de mai jos. Dacă Olanda preia opțiunea Benelux, schimbarea va apărea ca modificare a art. 11.71 din Decretul activităților de mediu, publicată în Staatsblad cu trimitere la Decizia M (2025) 1; dacă auzi că arcul a fost permis, cere acea modificare și data ei. Până atunci, vânătoarea cu arcul în Olanda e infracțiune, iar introducerea în țară a vârfurilor tăietoare poate fi una conform legii armelor și munițiilor. Verificarea finală îți aparține.