Cum a hotărât Danemarca

Danemarca permite arcul din 1999, dar nu peste tot. Căpriorul, vulpea și iepurele au fost ale arcașilor de la început; cerbul, lopătarul, sika, muflonul și mistrețul au rămas dincolo de gard. Pentru primele trei dintre ele, gardul s-a deschis între 2018 și 2024. Nu dintr-odată, și nu pe încredere: pas cu pas, în documente pe care oricine le poate citi și azi.

Cifrele pe care s-a sprijinit totul le-am citit în „Ce a măsurat Danemarca, și ce nu” și nu le mai repet aici. Povestea de acum e despre oameni și hârtii: cine a hotărât, pe ce temei, și ce a cerut fiecare dintre cei așezați la masă.

O probă cu termen

Pe 1 septembrie 2018 a intrat în vigoare ordinul de probă din 2018. Primul lui paragraf spune limpede de ce există: o probă limitată în timp, ca să se adune o bază de cunoștințe pe care să se poată judeca, la capăt, dacă arcul își câștigă locul la aceste trei specii.

Nu era o promisiune, era o întrebare pusă cu grijă. Tot restul textului e construit în jurul ei:

• Un termen. Proba ținea până la 31 august 2021, cu cel mult un an de prelungire (§ 2), iar ordinul se stingea singur la termen dacă nimeni nu hotăra altfel (§ 14).
• O frână. Dacă apăreau situații pe care proba nu le căuta, inclusiv de etică animală, ministrul o putea schimba sau opri înainte de vreme (§ 2 alin. 3).
• O socoteală obligatorie. În cel mult șase luni de la încheiere, agenția de mediu trebuia să evalueze, împreună cu părțile interesate, raportările și experiența adunată, ca să se poată hotărî dacă există temei pentru arc la aceste specii (§ 8).
• Experimente controlate. Pe lângă raportări, agenția trebuia să lanseze experimente asupra eficienței arcului la aceste specii (§ 9).

Ordinul din 2021 a folosit anul de rezervă: proba a mers până la 31 august 2022. Condițiile erau acestea: 80 de jouli și o săgeată de cel puțin 33 de grame (circa 509 grains), vârf fix cu cel puțin trei lame și 25 mm (anexa 1); câinele de urmă autorizat chemat dacă animalul rănit nu e găsit în șase ore de lumină (§ 5); și, după fiecare tragere sau recoltare, un raport digital cu specia, arcul, săgeata, forma de vânătoare, locul, ora și descrierea tragerii (§ 7). Fiecare săgeată lăsa o urmă pe hârtie.

Pauza

Patru toamne la rând, din 2018 până în 2021, un vânător danez care trecuse proba de arc putea ieși la cerb, la lopătar, la sika. A cincea toamnă n-a mai putut.

Se știa din primăvară. În ședința din 7 martie 2022 a Consiliului pentru gestionarea vânatului (Vildtforvaltningsrådet, organismul consultativ al ministrului în care stau organizațiile de vânători, de proprietari, de protecție a animalelor și de protecție a naturii), ministerul a spus ce urma: întâi o evaluare a probei, apoi o tratare politică, și abia la capătul lor hotărârea dacă arcul la cervidele mari rămâne. Agenția a spus și cât costa drumul acesta: în sezonul următor, arcul nu va avea loc la aceste specii.

Pe 31 august 2022, ordinul de probă s-a stins, așa cum fusese scris să se stingă. În picioare a rămas ordinul general al armelor, cel de dinainte, care lăsa arcul la toate speciile vânabile, mai puțin acestea trei, muflonul și mistrețul. Cine trecuse proba de arc putea merge mai departe la căprior, la vulpe, la iepure. La cerb, nu.

Nu se interzisese nimic nou. Doar se terminase timpul.

În septembrie, agenția anunța în consiliu că evaluarea va veni până la sfârșitul anului. Toamna a trecut fără arc la cervidele mari. Evaluarea a ajuns pe masa consiliului în februarie.

Ședința din 2 februarie 2023

Evaluarea avea forma celor două rapoarte de la Universitatea Aarhus, și a adus-o în sală unul dintre autori, Niels Kanstrup. Procesul-verbal al ședinței strânge concluziile în cinci propoziții. Nu sunt nici o laudă, nici o condamnare; sunt ce găsiseră cercetătorii:

• animalele trase cu arcul fug mai departe decât cele trase cu carabina;
• probabilitatea de a găsi un animal tras cu arcul e mai mică;
• nu se știe dacă riscul de rănire e mai mare la arc;
• efectul traumei dureroase e mai mic la săgeată decât la glonț;
• există indicii că vânătoarea cu arcul se poate face mai bine, prin echipament și prin felul în care se practică.

Apoi a venit rândul celor de la masă. Fiecare a vorbit pentru cei pe care îi reprezenta, iar procesul-verbal i-a păstrat în ordinea în care au vorbit:

• Dyrenes Beskyttelse (protecția animalelor): față de carabină, arcul e „al doilea cel mai bun”; organizația nu poate susține permanentizarea, dar poate susține o prelungire temporară. Și totuși, în aceeași intervenție, a ținut să spună că indicațiile raportului sunt, la prima vedere, în favoarea arcului. A cerut un studiu mai bun al riscului de rănire la carabină, la arma cu alice și la arc.
• Friluftsrådet (organizațiile de activități în aer liber): arcul la cervidele mari trebuie să continue, mai ales pentru că efectul durerii e considerabil mai mic decât la carabină; iar felul în care se practică vânătoarea cu arcul pare să o facă mai sigură decât cea cu carabina.
• Danmarks Naturfredningsforening (protecția naturii): proba să continue până când datele vor fi mai bune.
• Dansk Skovforening (proprietarii de păduri): permanentizare. A adus în sprijin studiul finlandez din anexele ședinței.
• Landbrug & Fødevarer (agricultorii) și Danmarks Jægerforbund (vânătorii): permanentizare, cu o observație venită chiar dinspre vânători: proba de tragere cu arcul poate fi îmbunătățită.
• Dansk Ornitologisk Forening (ornitologii): o singură îngrijorare, unghiul de tragere, ca factor de risc pentru rănire.

În procesul-verbal, nimeni n-a cerut ca arcul să fie scos. Diferența dintre ei a fost cât de repede și cu câtă siguranță să se meargă mai departe.

Președintele consiliului, Jan Eriksen, a încheiat punctul așa: consiliul dorește ca arcul la cervidele mari să devină permanent, cu colectarea datelor continuată cinci ani. La sfârșitul ședinței a repetat-o: recomandarea pleacă spre minister.

Rezumatul public al ședinței adaugă două lucruri care în procesul-verbal apar doar în intervențiile unor organizații: consiliul se așteaptă ca pregătirea pentru vânătoarea cu arcul să fie îmbunătățită, având în vedere cervidele mari, și vrea ca siguranța să rămână în atenție. Revizuirea datelor noi în următorii cinci ani pornește de la raportul din 2022. Permisiunea a venit, așadar, cu temă pentru acasă.

„Unanim”

Ministerul a povestit ședința într-un singur cuvânt. Comunicatul din august 2023 scrie că consiliul a recomandat „în unanimitate” ministrului permanentizarea, iar comunicatul din decembrie 2023 spune că decizia se ia „la recomandarea unanimă” a consiliului.

Procesul-verbal nu folosește cuvântul, și nici rezumatul public al ședinței. Procesul-verbal consemnează că două organizații au cerut altceva decât permanentizarea: una, o prelungire temporară; cealaltă, continuarea probei. Punem cele două texte unul lângă altul și lăsăm cititorul să le cântărească. Nu hotărâm noi care formulare e cea corectă.

De la recomandare la ordin

În martie 2023, agenția anunța în consiliu că ordinul armelor va fi revizuit și că noul text va intra în vigoare cel târziu la 1 septembrie 2023, odată cu sezonul.

Pe 23 august, cu nouă zile înainte, a venit comunicatul din august 2023. Consultarea publică se încheiase fără nicio obiecție. Dar ordinul trebuia notificat după o directivă europeană și după acordul Organizației Mondiale a Comerțului privind barierele tehnice în calea comerțului, și asta cerea cel puțin trei luni. Jens Skovager Østergaard, șef de birou în agenție, a spus-o fără ocolișuri: „Știm că e o dezamăgire pentru mulți vânători cu arcul că nu pot ieși totuși cu arcul la cervidele mari când începe sezonul, la 1 septembrie, așa cum le promiseserăm.” Cel mai devreme în decembrie, a adăugat, poate abia în sezonul următor. „Nu pot decât să regret.”

A doua toamnă a trecut și ea fără arc la cervidele mari.

Notificarea s-a încheiat pe 21 noiembrie 2023, fără observații care să mai lungească drumul, cum a raportat agenția în ședința din 13 decembrie 2023. Ministrul mediului, Magnus Heunicke, a aprobat ordinul, iar ordinul permanent a intrat în vigoare în prima zi a lui 2024, cu aceleași condiții ca proba. Comunicatul din decembrie 2023 are și o frază despre cei care așteptaseră: vânătorii cu arcul ceruseră de mult schimbarea aceasta.

De la sfârșitul probei până la ordinul permanent au trecut șaisprezece luni.

După

Permisiunea nu a închis caietul. Ordinul permanent a păstrat raportarea: vânătorul care trage cu arcul la cerb, lopătar sau sika raportează fiecare tragere (§ 6), ca în anii de probă.

Pagina proiectului de la Aarhus, revizuită la 27 august 2026, dă primele cifre ale perioadei permanente: pentru 2023–2025, 174 de trageri raportate, dintre care 10 ratate; pentru 2018–2021, 4 ratate din 260 de trageri raportate cu date complete. Și, cinstit, aceeași pagină pune lângă ele o rezervă pe care o redăm întreagă: raportarea s-a făcut printr-un chestionar online, în funcțiune de la mijlocul lui 2023, pe care probleme tehnice și erori de sistem l-au afectat și pe care l-a putut deschide oricine de pe internet, nu doar vânătorii cu arcul. De aceea datele 2023–2025 au trecut printr-un control de calitate sever și, în unele privințe, pot fi prezentate doar la nivel foarte general.

Nota de evaluare a acestor trei ani nu era publicată la data revizuirii paginii. Pe pagina proiectului îi stă deja coperta, cu titlul pus și cu locul datei încă gol: „Dato: xx. Måned 20xx”.

Ce credem

Paragraful acesta e opinia autorului, nu o constatare a vreunei surse.

În martie 2026, două organizații suedeze de protecția naturii, Naturskyddsföreningen și WWF, au cerut agenției suedeze să nu introducă vânătoarea cu arcul. Unul dintre argumentele din scrisoarea deschisă din 23 martie 2026 este că nu e o administrare responsabilă a naturii să introduci o metodă nouă și să-i evaluezi consecințele după aceea. Credem că Danemarca arată că între a interzice și a introduce fără evaluare mai există un drum: o probă cu termen, cu frână și cu raportare obligatorie, o evaluare publică și o decizie luată după ea, cu fiecare voce consemnată. E un drum mai lung. Danemarca l-a mers până la capăt și a plătit pentru el cu două toamne de așteptare. Scrisoarea suedeză nu pomenește exemplul danez, și nu știm cum i-ar răspunde autorii ei.

De verificat mai departe

• Nota DCE pentru 2023–2025, încă nepublicată.
• Cum a fost formulată recomandarea trimisă efectiv ministrului după ședința din 2 februarie 2023; am citit procesul-verbal și rezumatul public, nu scrisoarea.
• De unde vine hotărârea din 2018 de a deschide proba; textele citite aici încep cu ordinul.
• Un dosar deschis în consiliu în iunie 2025, despre legalitatea vânătorii cu arcul dintr-o platformă de tragere fixată în copac; nu l-am găsit tratat în procesele-verbale de după.

Read this article in English