Vânător fără armă de foc

În Ungaria, un om poate deveni vânător fără să fi tras vreodată cu o pușcă la examen și fără să aibă permis de armă. Trebuie doar să spună, când se înscrie la curs, că vrea să vâneze numai cu arcul.

Drumul acesta are o istorie de peste treizeci de ani, și una mai puțin liniștită decât pare. Am citit-o în texte: decretele, legea, proiectul guvernului, amendamentele din parlament și voturile. Ce înseamnă azi, pentru un vânător străin, am scris pe pagina Ungariei; aici urmărim cum s-a ajuns acolo.

1990 și 1993: arcul intră pe ușa din spate

Până în 1990, regula maghiară era simplă: vânatul util se doboară numai cu armă de foc autorizată pentru vânătoare. În august 1990, decretul din 1990 a adăugat o excepție de o frază: vânătoarea cu arcul și cea cu păsări de pradă sunt permise cu autorizația organului administrativ al județului.

Doi ani și jumătate mai târziu, decretul din 1993 a scos autorizația. A pus în locul ei trei lucruri. La vânatul mare, arcul trebuia să fie mai puternic de 50 de livre. Cine vâna cu arcul dădea examenul de stat de vânător completat cu un examen de arc. Și, în paragraful despre permisul de vânătoare, o paranteză: permisul cere un permis legal de deținere a armei de vânătoare, „cu excepția celor care vânează exclusiv cu arcul sau cu păsări de pradă”.

Paranteza aceea e începutul drumului.

1996: legea, și o încercare de a scoate arcul

În noiembrie 1995, guvernul a depus în parlament proiectul unei legi noi a vânătorii. Arcul era în el de la început, în câteva locuri:

• la vânatul mare, cerb, lopătar, muflon, mistreț și căprior, numai cu un arc de peste 22,7 kilograme-forță;
• examenul de vânător cuprinde tragere practică cu arma cu alice și cu glonț, „cu excepția celor care vânează exclusiv cu arcul sau cu păsări de pradă”; cei care vânează cu arcul dau un examen practic de arc;
• vânătorul cu arcul are nevoie de un permis de la poliție pentru deținerea arcului.

De ce a pus guvernul arcul în lege nu scrie nicăieri din ce am citit. Expunerea de motive a proiectului nu pomenește arcul; despre mijloacele de vânătoare spune doar că proiectul le reglementează în detaliu din considerente de protecție a vânatului, a naturii și a animalelor, în acord cu convențiile internaționale.

În primăvara lui 1996 au venit două propuneri de a-l scoate.

La sfârșitul lui martie, deputatul Izsó Mihály (FKGP) a depus un pachet de amendamente care treceau arcul, arbaleta și săgeata printre mijloacele interzise. Amendamentul lui Izsó își scrie motivele: arcul nu asigură o moarte fără suferință, fiindcă energia și precizia lui sunt mai mici decât ale armei; tragerea fără zgomot ajută braconajul și uciderea speciilor protejate; ținta tirului cu arcul ca sport să nu fie ființe vii; la arc e mult mai mare riscul unei răniri după care căutarea nu găsește animalul; și, în pădure, pe terenul de vânătoare sau într-o arie protejată, arcul ar pune în pericol siguranța publică.

În aprilie, doi deputați SZDSZ, Hankó Faragó Miklós și Kiss Róbert, au cerut același lucru, punct cu punct: fără permisul de arc, fără scutirea arcașului de la tragerea cu arma, fără arcul la vânatul mare, cu arcul printre mijloacele interzise. Amendamentele SZDSZ se încheie așa: vânătoarea cu arcul e extrem de periculoasă, e silențioasă, e practic de necontrolat; e inacceptabil să fie reînviată „pentru a satisface hobby-ul câtorva oameni”; „mijlocul potrivit al gospodăririi vânatului e pușca”.

Nimic din toate acestea n-a trecut. În recomandarea comisiilor pentru dezbaterea pe articole, la fiecare dintre aceste puncte stă aceeași formulă: în comisia pentru agricultură nici o treime dintre membri nu le sprijină, comisia pentru protecția mediului nu le sprijină, iar reprezentantul guvernului nu e de acord. Recomandarea nu spune de ce.

Pe 11 iunie 1996, în plen, câteva dintre aceste amendamente au fost puse la vot fără ca cineva să ia cuvântul și au fost respinse cu peste 210 voturi contra, după Monitorul dezbaterilor. La unul dintre ele, sala a râs: era cererea lui Izsó de a scoate interdicția săgeților otrăvite. Citită izolat, suna ca o propunere de a le permite; în pachetul lui, avea sens, pentru că orice săgeată ar fi fost interzisă. Legea a fost adoptată pe 18 iunie 1996, cu 208 voturi pentru și 82 contra, și a intrat în vigoare la 1 martie 1997, cu arcul în ea.

Azi

Legea de azi leagă permisul de armă de felul vânătorii, nu de calitatea de vânător. La vânătoarea cu arma de foc se cere permis de deținere a armei; la vânătoarea cu arcul se cere examenul suplimentar de arc (§ 59). Permisul de vânătoare îl primește, de la 18 ani, cine a trecut examenul de vânător, nu are permisul retras și are asigurare de răspundere; nicio hârtie de la poliție (§ 60). Permisul de poliție pentru arc din 1996 nu mai există în lege; nu am stabilit când și de ce a dispărut.

Examenul a păstrat excepția din 1993. Partea teoretică despre armele cu alice și cu glonț o dă azi toată lumea, și arcașul. Dar cine vrea să vâneze exclusiv cu arcul declară asta în scris la înscrierea la curs, lipsește fără urmări de la cele cel puțin 20 de ore de mânuire a armei și nu dă proba de tragere (§ 66 alin. 2 din lege; regulamentul examenului, § 4 alin. 7–8 și § 9 alin. 1). Dă, ca orice vânător cu arcul, examenul de arc: scris, oral și tragere pe opt distanțe.

Excepția de la proba de tragere e aceeași, în același rând al legii, pentru arc, pentru vânătoarea cu păsări de pradă și pentru cea cu ogarul maghiar.

Câți folosesc drumul acesta? O cifră oficială publicată n-am găsit. Avem doar un grafic de pe un blog vânătoresc maghiar, cu mențiunea că datele vin de la camera vânătorilor, care i le-a dat autorului la cerere: 145 de vânători și-au scos permisul cu mențiunea de arc în sezonul 2001–2002, 1.139 în 2022–2023. Tabelul camerei nu e publicat.

Despre ce a dat vânătoarea cu arcul în practică, cifrele sunt și mai puține. Singurul document găsit e al asociației vânătorilor cu arcul, scris ca să popularizeze vânătoarea cu arcul, pe 491 de recoltări raportate de membri până în 2007. Documentul asociației maghiare dă o distanță medie de tragere de 18 metri la vânatul mare. La cele 281 de animale mari pentru care avea date, distanța medie de fugă e de 72 de metri; fără două cazuri de 2 și 2,4 kilometri, scade la 56 de metri. Documentul numără doar animalele găsite și nu spune cum s-au strâns datele, așa că despre rănire nu poate spune nimic.

În România

În România nu există drum spre permisul de vânătoare care să ocolească arma de foc. Regulamentul românesc al permiselor de vânătoare, în forma din 8 mai 2026, cere pentru dosarul de examen, la art. 14, o fișă medicală din care să rezulte că omul e apt să dețină și să folosească arma de foc de vânătoare, un certificat de cazier pentru același lucru, un aviz psihologic pentru arme și muniții de vânătoare și un document de la un poligon autorizat care atestă cel puțin o ședință de tragere cu o armă de foc lungă la țintă fixă și la talere. Nu există excepție pentru cine nu vrea să vâneze cu arma. Nici n-ar avea la ce să servească: după Legea 407/2006, art. 42 alin. (1) lit. q), a vâna cu arcul e braconaj. Detaliile sunt pe pagina României.

Ce nu știm

• De ce a ales Ungaria, în 1990, 1993 și 1996, să deschidă acest drum. Nici decretele, nici expunerea de motive a legii nu spun. Nevăzute au rămas recomandările comisiilor din faza generală a dezbaterii, care nu au text online.
• De ce au respins comisiile și guvernul cele două propuneri de interzicere. Recomandarea dă doar pozițiile.
• Ce a produs drumul acesta: câte animale se recoltează cu arcul, câte se rănesc, câte accidente au fost. Nu am găsit nicio statistică oficială maghiară care să separe arcul.

Ce credem

Paragrafele acestea sunt opinia autorului, nu o constatare a vreunei surse.

Credem că lucrul care merită luat din Ungaria nu e un prag de forță sau o listă de specii, ci o idee: a fi vânător e un lucru, a purta o armă de foc e altul. Ungaria cere oricui vrea să vâneze să cunoască vânatul, legea, etica și siguranța, inclusiv teoria armelor de foc, și cere armă de foc doar celui care vânează cu ea. România le leagă pe amândouă de la prima hârtie din dosar. Pentru ca cineva să poată vâna vreodată cu arcul în România, n-ar fi de ajuns ca arcul să fie trecut printre mijloacele permise și scos dintre faptele de braconaj, cum spune pagina României. Ar trebui schimbat și drumul spre permisul de vânătoare, care azi trece obligatoriu prin poligon.

Și ne-a mai atras atenția ceva. O parte din argumentele deputaților maghiari din 1996, suferința animalului, rănirea, vânătoarea silențioasă pe care ceilalți oameni din pădure n-o pot auzi, se regăsesc în scrisorile organizațiilor suedeze din 2026. Niciun text nu face legătura; o facem noi. Ungaria le-a auzit acum treizeci de ani și a ținut arcul în lege. Cum a ieșit, în cifre, nu putem spune încă: tocmai cifrele lipsesc.

De verificat mai departe

• Recomandările comisiilor din faza generală (T/1662/22 și /23), fără text online.
• Dacă propunerea de a scoate arcul de la vânatul mare (punctul 249 al recomandării) a fost votată separat în plen.
• Când și de ce a dispărut permisul de poliție pentru arc.
• Din ce an teoria armelor de foc e obligatorie și pentru cine vânează doar cu arcul.
• Tabelul camerei maghiare a vânătorilor cu numărul anual de arcași și de examene de arc.

Read this article in English